duminică, 12 iulie 2009

Despre talente reale

Fac acest articol inspirat de unul de pe blogul lui Huidu,in care isi exprima revoltarea manifestata fata de succesul unor vedete de carton,care au avut succes din pur noroc,care canta nu fiindca au voce,inspiratie si farmec,ci pentru frumusete,atuu fara care in ziua de azi nu te poti lansa,urmat bineinteles de indecenta in imbracaminte,fataiala si un zambet tamp.In articol Huidu o ataca chiar pe Madona insa eu ma refer doar la vedetele frumoasei noastre patriicare au succes pur si simplu datorita celor enumerate mai sus.Apoi,ca barbat,fara fete in lenjerie fataindu-se prin videoclipuri si un refren in engleza(vezi Puya),nu se poate frate.Ce rap e acela cu negativ miorlait,cu PIAN si cu "Is this,is this the life"?Se compara cu asta: ?Negativ perfetc,versuri geniale,refren ca lumea,insa nu frate!Fara pitzipoance si refren in engleza nu ai succes,frate.Nu zic ca Puya e cocalar,el chiar a declarat in Tot in familie:"Nu fa pe desteptul,eu vreau si bani nu sa mor ca Ion Chirita,doar cu respectul".Insa este lamentabil ce a fost nevoit sa faca pentru acesti bani.A dat pe comercial,si a devenit mult mai de succes deecat alti cantareti.

Lume,trezeste-te!

Limba Romana

Limba română
Limba română este denumirea data în România limbii moldoveneşti. Catalogată ca fiind o limbă de sorginte latină, această minunată limbă a noastră nu prea mai este aşa atrăgătoare pentru tineretul din România şi astfel aceştia se îndreaptă spre alte limbi latine cum ar fi spaniola pe care o învaţă fie pe plantaţiile de căpşuni, fie în faţa tembelizorului urmărindu-l pe Jose Armando cu îi declară dragoste veşnică unei târfe pe nume Marimar. O altă limbă spre care se îndreaptă puradeii românilor este limba rromani sau ţigăneasca mancaţ'aş guriţa ta aia frumoasă, pe care unii o imită, alţii o scot la iveală după ce, mulţi ani şi-au ascuns bine provenienţa sângelui ce le curge prin vene. Alte limbi nu mai ştiu românaşii, în schimb, în loc să se ajute de limbă să înveţe să vorbească corect româneşte, ei se ajută de ea sa satisfacă fete cărora le place sexul oral.
Clasificarea sa ca limbă de sine stătătoare este puternic contestată. Majoritatea lingviştilor specializaţi pe limba moldovenească şi o mare parte a populaţiei României care vorbeşte limba moldovenească ca limbă maternă, susţin că limba română este pur şi simplu limba moldovenească redenumită după criterii politice.

Românizarea Limbii Moldoveneşti
În România, minoritatea moldovenească nu are dreptul de a-şi învăţa limba maternă. Copii sunt obligaţi în şcoli să înveţe română în alfabetul latin.
Conflicte politice
Moldova a cerut statului român renunţarea la aceste mijloace de agresiune politică prin modificarea voită a statutului internaţional al limbii moldoveneşti şi transformarea acesteia într-un hibrid cu influenţe puternic latineşti, asa-zisa "limbă română". România a negat aceste acuzaţii, de altfel foarte adevărate, şi a învinovăţit Moldova de tendinţe imperiale expansioniste, pus si simplu o falsitate a comuniştilor aflaţi la putere în acest stat (se pot menţiona Iliescu, Voiculescu, ...). Tot ceea ce putem face este să asteptăm, poate poate România va recunoaşte adevărul de necontestat. Demnitarii celor mai mari puteri ale lumii, adica Statele Unite, Anglia, Rusia, Japonia si Insula Serpilor şi-au declarat acordul pentru poziţia Moldovei şi au promis o opoziţie mutuală faţa de dictatura lingvistică a României.

"Лимбa молдовиняскэ eстe о лимбэ де сине стэтэтоaрe. Aчeшть aшa-зишь "ромынь" ну фak дeкыт сэ стричe рeлaцииле интэрнaционaле прин интродучеря унор минчюнь ши фэкэтурь. Трeбуе педепсиць неaпэрaт. Лимбa "ромынэ" ну eкзистэ." a declarat Voievodul Moldovei, Vladimir Voronin (în traducere liberă, "Adevarat.").

Diferenţe majore
căcat - câcat
copil - copchil
picior - chicior
acela - ashela
masă - masî
casă - casî
mamă - mamă
Iaşi - Ieşi
eu, el, ea - ieu, iel, ia
ce vrei? - şi vrai?
adu-mi te rog = adă uăi!
pernă - căpătăi
stergar-minastergura
ceapă - şiapî
fată - padrugă
băiat - paţan
Războiul stelelor - Gîlşeavî pi şier
lovitura fulgeratoare - pălitura crânsena
etc - ietc
Rosii - Patlajeli
Varza - Curechi
Cartofi - Cartoafi
Fasole - Fasule
Sa mor io! - V nature,blea

vineri, 10 iulie 2009

Steaua,un nou inceput

Nu ma mai astept la ceva demn de aceasta echhipa pentru acest sezon.Nu cred intr-un loc 2 cu atat mai putin intr-un nou titlu.Nu cred ca echipa este capabila sa treaca de grupe,insa Ujpest va fi umilita asa cum ar face orice echipa romaneasca din primul esalon.Steaua are totusi o alta fata de cand a venit Bergodi,ceea ce ne poate ridica pana spre un ravnit loc 3.

Intr-o alta ordine de idei,performanta,fotbal frumos,magie,sentiment,vor fi cuvinte straine de parcursul Stelei si in acest an cat timp cel care a imprumutat Steaua,ciobanul,oierul,spurcatul oligofren va ramane.

Ca suporteri raman doar cu umbra de mai bine si cu speranta unui vis,cu dorinta in inima suferind si acest an transformand Templul in acelsi dusman ostil impotriva lui George Becali,care va vui de ura si in acest an pana ne vom privi clubull innapoi.

Speram ca se va face dreptate,un prostanac nu poate distruge ceea ce insemna odata fotbalul romanesc,nu poate sa ne bage in cosciug,din simplul fapt ca el nu este Steaua...

STEAUA SUNTEM NOI!

miercuri, 22 aprilie 2009

Ziar-interviu

1. Salutari, prezinta-te in cateva cuvinte pentru cititorii nostri.

Ziar, membru fondator ULT*RAS Steaua, Peluza Sud, 29 de ani. Printre altele, fost membru A.U. si fondator al defunctului Gruppo Apparte. Ultras convins si melancolic al “Old Style”-ului de odinioara.

2. Cand ai fost pentru prima data pe stadion, de unde a pornit toata aceasta pasiune pentru Steaua.

Prima data am fost dus pe stadion (evident in Ghencea) undeva prin 1985 de catre tatal meu. Mai stiu de atunci doar ca am stat la Pleuza I (Nord) si ca la Steaua evolua Pistol, un nume care mi-a ramas intiparit in minte de la acel meci. Apoi, din iarna anului 1992 am inceput sa vin frecvent la meciurile de acasa. Meciul care mi-a intiparit intr-un mod fanatic si pentru totdeauna pasiunea nebuna pentru culorile ros-albastre si pentru clubul meu a fost sfertul de finala al Cupei Cupelor din martie ‘93 impotriva belgienilor de la Antwerp. Calificarea a fost pierduta dramatic, printr-un gol marcat de Czerniatynski in ultimele minute de joc, dar eu nu am mai putut trai de atunci fara sa simt vibratiile stadionului, fara a imi incuraja pe viu favoritii.

3. Dat fiind ca esti un vechi membru al peluzei steliste, descrie-ne in cateva cuvinte atmosfera inceputurilor, amintiri ce merita specificate, modul cum priveati fenomenul, rivalitatile.

Atmosfera anilor 90 era una speciala. Libertatea care o simteai pe stadion era principala caracteristica a acelor vremuri. Ma refer aici la perioada de pana in ‘97. Pot sa spun sincer ca, in acei ani, iubirea suporterilor pentru club era mult mai vizibila si, foarte important, mai sincera. Cel putin aceasta este senzatia mea. Lumea venea pentru spectacol, pentru a striga in galerie si pentru a vedea un meci bun de fotbal, nu pentru moda, pentru gasca sau pentru a se afirma printre prieteni. Cu alte cuvinte, selectia se facea benevol, din pasiune, nu de dragul sau la insistentele prietenilor. Modul de sustinere in peluza era destul de rudimentar comparativ cu perioada contemporana, calitatea oamenilor destul de indoielnica, iar organizarea lipsea cu desavarsire. Cu toate acestea, exista un enorm respect fata de batranii de atunci ai galeriei si ordinele lor de cele mai multe ori erau litera de lege. De asemenea, o mare problema erau materialele pentru suporteri. Doar 1-2 modele de fular (simple si urate). Cele mai savurate momente de mine erau atunci cand pe stadion se dadeau fumigene. Eram fascinat. Imi amintesc, amuzat acum, ca de multe ori militarii in termen, care ocupau in masa diverse locuri pe stadion, dadeau cu fumigene colorate.
Apoi, cei mai pasionati dintre noi, dar si tineri la acea vreme, am inceput sa intram in posesia revistelor de suporteri din Italia (foarte, foarte rar) si mai ales din Spania (Super Hincha) plus fotografii, autocolante, fanzine, etc. Le stiam pe de rost si noaptea continutul, daca ma trezeai din somn. Fascinati, incercam meci de meci sa punem in aplicare stilul vazut in respectivele publicatii. Vezi bomberele portocalii, steagurile de gard, etc. Deplasarile in acele timpuri erau cele mai asteptate. Eram in grup restrans, tineri cam de aceleasi varste si conditii social-intelectuale, atat pe drum cat si in stadioane, aveam mereu ceva de povestit intre noi despre miscarea ultrasilor din strainatatea, apareau mereu cantece noi, peripetii, aventuri. Datorita entuziasmului, unitatii dintre noi si a cunostiintelor despre miscarea de afara, eram foarte mandri de noi si afisam o aura superioara peste tot pe unde mergeam. Alt lucru notabil este ca, in acele vremuri, a fost o perioada cand puteam cumpara fumigene de la magazinul clubului, de pe Brezoianu, dar visam la torte, inaccesibile noua atunci. Culmea, acum pot sa spun ca situatia s-a cam inversat.
Pentru ca m-ai intrebat si de rivali, pot sa iti spun ca dusmaniile erau cam aceleasi ca si in zilele noastre si ca pe majoritatea ii consideram total inferiori noua, poate cu exceptia timisorenilor, care aveau (cel putin ca imagine) ceva in plus fata de noi in acei ani de inceput. (Personal ii respectam si pentru ca aveau multi rockeri in galerie, afinitatea mea fata de muzica metal fiind de notorietate printre cei ce ma cunosc). De altfel, deplasarile de acolo si de la Cluj nu erau deloc usoare. O alta amintire care imi vine acum in cap este si efectuarea primei deplasari a galeriei Stelei pe Giulesti in mod organizat. Doamne ce de legende mai circulau… Si pentru ca tot a venit vorba de acei ani, duc dorul intalnirilor galeriei in fata la CCA (Casa Centrala a Armatei). Tot la capitolul rivali, e de mentionat perioada in care se organizau in Bucuresti extrem de multe actiuni contra rivalilor; existau incidente cu numar mare de participanti la handbal, baschet, rugby, in Gara de Nord si mai stiu eu ce locuri. Deranjul era mare si multi ieseau sifonati. Imi amintesc chiar de batai cu rapidistii la serbarile Craciunului prin Parcul Cismigiu. Pe atunci insa, pe strazi era mult mai multa libertate de miscare. Un alt “remember” placut este si marea prietenie dintre noi si baietii vechi de la Farul Constanta, prietenie ce a durat mult timp si despre care ar fi multe de povestit. Ma rezum doar la momentul din ‘96 (sper sa nu ma insel) cand in meciul retur jucat contra celor de la FC Brugges, majoritatea baietilor care duceau greul in galeria constanteana au venit alaturi de noi in peluza, cu steaguri de fluturat si cu cele de gard, si au sustinut frenetic Steaua, alaturi de noi. Cu baietii de la mine din grup am incercat sa mentinem linia acestei prietenii, prin prieteniile personale cu fondatorii de la Aria Ultra’, insa schimbul de genratii a facut ca relatiile sa se stinga usor, dar sigur. Ce sa mai zic….momente si povesti sunt multe…

4. Ultras, un capitol important din viata ta. Cu ce scop ati infintat acest grup, de ce era singurul activ in adevaratul sens al cuvantului pentru o lunga perioada de timp din toata peluza stelista?

ULT*RAS, cu siguranta cel mai important capitol din viata mea. Grupul exista practic inainte de aparitia oficiala a steagului. Spun asta pentru ca, noi, baietii din vechiul grup Ultras (cu capul de joker) si prietenii din Brigada XXL organizam impreuna toate activitatile noastre. Prietenia era foarte stransa intre noi. Inevitabil, s-a nascut actualul ULT*RAS, care ne-a reunit pe toti intr-un singur grup. Momentul discutiilor de pornire la acest drum, ne-a gasit pe fiecare intr-un moment de elan si dorinta de a ne pune la dispozitia peluzei, si culorilor, munca noastra, eforturile, ideile, visele de a avea o peluza de nivel european. Tineam in noi multe proiecte pentru care ne luptam inca de pe vremea lui Jean Pavel sa le realizam. Acum era momentul nostru. Consider, fara falsa modestie, ca cei care am fondat acest grup, la momentul respectiv eram crème de la crème din punctul de vedere al ideologiei ultras din toata peluza. Nu spun ca nu erau si alti baieti foarte valabili, insa noi eram cu adevarat gata de orice munca pentru a ne reabilita peluza. Aveam toate atuurile: experienta (automat o oarecare maturitate), daruire, idei, cultura ultras si nu numai, elan, pasiuni comune, relatii foarte bune cu restul celor din peluza, disponibilitate de sacrificiu si munci prelungite. Aproape fiecare dintre noi mai participasem in trecut la activitati organizatorice din cadrul galerieiei asa ca proiectele ne-au iesit bine din prima. Consider ca am fost liderii peluzei la capitolul imagine pentru mult timp si datorita faptului ca faceam foarte bine ceea ce faceam, eram corecti si dezinteresati de orice depasea coordonatele vietii unui grup ultras.

5. De ce ati hotarat sa reinfintati grupul dupa pierderea steagului? Multi au criticat aceasta miscare, avand in vedere ca pierderea steagului ramane totusi o pierdere pentru care in genere sunteti vinovati.

Aici se impune o precizare. Grupul nu a fost reinfiintat ci, dimpotriva, dupa o pauza in care am reflectat bine, discutat si rediscutat toate aspectele, am decis impreuna continuarea activitatii. Tocmai continuitatea a fost aceea care a cantarit cel mai mult in decizia noastra de a merge mai departe. Aveam o baza mult prea solida pentru un grup din acele timpuri, realizasem intr-o perioada relativ foarte scurta multe, lumea vedea un exemplu, un model in noi. Disparitia noastra risca sa duca din nou Peluza Nord pe un drum descendent. Iti dau cuvantul meu ca inaintea ambitiilor noastre personale si de grup, a contat grija fata de viitor in ceea ce priveste realizarea unor actiuni calitative ale peluzei, educarea noilor generatii, etc. Elanul nu ne disparuse. De asemenea am fost sustinuti si incurajati de colegii de peluza. Totodata am incearcat cu disparare si pe cont propriu recuperarea intr-un mod fair al steagului (acum cred ca de la unii care doar s-au laudat cu o actiune ce nu le apartinea). Nu in ultimul rand, intr-un procent mai mic insa, a contat si modul josnic in care steagul a fost capturat, actiunea neavand nici macar un atom de lagatura cu fenomenul ultras, mult trambitat de unii si altii. Si, la o adica, cum noi nu facem sabloane, nici altii nu ne pot cere sa le respectam pe ale altora. In plus, cred ca e cazul sa amintesc ca am fost debutantii (din pacate) in noua moda/disperarea creata ulterior, de a captura cu orice pret un banner al rivalilor. Si spun asta pentru ca, ulterior, toata lumea a stiut sa-si pazeasca cu mare grija si panica steagul de gard.

6. Motivele pentru care v-ati mutat in Peluza Sud?

Nu dorim sa fim superiori nimanui, dar nici nu acceptam sa fim dominati. Pe langa aceasta, anumite fapte care s-au intamplat in ultima perioada stata in Nord ne-a facut sa realizam ca acolo nu mai eram doriti. Marginalizarea noastra era evidenta sau cel putin noi o resimteam din plin. In plus, linia si idealurile noastre ca oameni, ultrasi si ca grup pareau ca nu se mai regaseau cu linia pe care intrase Peluza Nord la acel moment. Una peste alta, ca o conluzie, ne doream cu ardoare sa ne recapatam in suflete bucuria de a veni in peluza, de a canta, de ne dedica fenomenului.

7. Un moment critic a fost atins atunci cand nu v-ati mai putut manifesta liberi in peluza, problemele cu bodyguarzii dar si cu cei din nord (cu toate ca acum este o tedinta de a nega conflictul cu cei din peluza opusa).

Au fost problemele acelea, nu le neg. Evident, greseli au fost facute de ambele parti. Acum, la ceva timp de la evenimente, pot sa concluzionez ca inversunarea (poate) a ambelor tabere pe niste idei fixe, inflexibilitatea oamenilor poate ca a facut ca acest conflict sa degenereze mai mult decat era cazul. Barfele si minciunile au contribuit din plin si ele. Ce pot sa spun este doar ca nu a fost o perioada usoara si ma bucur ca s-a trecut peste ea cu discernamant (intr-un final). Dar, una peste alta, si conflictele interne au un capitol in viata peluzelor, asa ca nu am fost nici primii nici ultimii din lumea ultras care au trecut prin niste neintelegeri de acest gen. Sper doar ca toata lumea sa fi inteles punctul de vedere al celuilalt, si aceste probleme sa nu mai apara niciodata.

8. De ceva vreme Sudul a revenit foarte frumos in prim plan, grupul tau fiind si el la inaltime, cum iti explici ?

A revenit pentru ca nu se putea altfel. Tocmai insistenta si unitatea noastra cred ca au convins contestatarii nostri ca tot ceea ce facem, facem din pasiune si dragoste adevarata fata de Steaua. La Sud exista foarte mult elan, ambitie si dorinta de a progresa, de a ridica peluza la un nivel de apreicat pentru toata lumea. Consider ca suntem pe un drum bun, dar mai avem mult de muncit pana departe. Important e ca lumea sa nu cedeze, sa nu oboseasca si impreuna, toate grupurle de acolo, sa formam, alaturi de Peluza Nord, polul ultras al stadioanelor din Romania.

9. Care crezi ca a fost cel mai bun moment si cel mai prost din viata de suporter activ?

Nu cel mai bun moment ci cea mai buna perioada o consider pe cea din primii doi ani ai grupului ULT*RAS, atunci cand am reusit aproape in totalitate sa ne ducem la indeplinire obiectivele propuse pentru Peluza Nord, am fost pionieri in multe si avem cu ce ne mandri. Cel mai trist episod pentru mine a fost atunci cand regretabilul conflict cu o parte dintre cei de la Nord a degenerat, mai ales ca aveam si am in contiuare foarte multi prieteni/camarazi acolo. Sper sa pastram relatiile de normalitate si amicitie din prezent. Din greseli toti avem mereu ce invata.

10. Planuri de viitor?

Aniversarea ULT*RAS de 10 ani, mentinerea grupului la acelasi nivel (realizari si mentalitate) si, la fel de important, progresul pe toate planurile al Peluzei Sud si al intregii mase de ultrasi ros-albastrii. Sa nu uit…mai multe vizite reciproce in ceea ce prieveste relatia stransa de prietenie cu baietii de la CSKA Sofia.

11. Cateva sfaturi pentru generatiile tinere ce par a veni pe stadion mai mult datorita unor alte motive decat culorile.

Aici ai dreptate. Uneori se resimte din partea unor noi veniti dorinta de afirmare exagerata, “ridicarea” in fata altor cunostinte pe baza venitului in peluza. Dar poate ca motivatia pentru care unii vin in peluza nu mai conteaza in ziua de azi si pasiunea, fanatismul ultras il poate fermeca pe un tanar din mers. Ideea e sa urmeze o conduita ultras curate si sa-si indrepte actiunile mai mult pentru echipa si culori decat pentru propria-i persoana. In alta ordine de idei, cei mai tineri ar trebui sa inteleaga ca nu au cum sa realizeze si chiar sa depaseasca performantele celor mai vechi decat daca arata respect fata de ei si incearca sa invete din ce li se spune. Aceste vorbe cred ca sunt valabile de altfel si in viata de zi cu zi, nu numai in cea de stadion. Ca adaugare, mi-as permite sa le dau noilor veniti prin peluzele romanesti un alt sfat: incercati sa va regasiti intr-un grup deja existent (desi inteleg fala unui tanar de a avea propriul banner pe gard) pentru ca slava Domnului, oferta acum este destul de larga. Grupurile neinsemnate cu aparitii trecatoare nu vor ramane in mintea nimanui. Continuitatea va duce mereu la progres. Acum, in 2007, este nevoie de aceasta continuitate, de grupuri puternice si tineri cu mentalitati sanatoase. Mult success tuturor impotriva sistemului ce incearca sa ne reprime pasiunea.

luni, 20 aprilie 2009

Vai de noi,Romanie!

Treptat,odata cu acomodarea in primavara,zilele au prins special parca,aripi,iar,dupa sarbatorile Pascale umbrite de anumite fapte,Iata ca scoala bate din nou la usa!
Zic umbrite din motive lumesti,banale,generale!OK!Am fost asa de enervat ca e Steaua pe 7,Bayern a patit ce a patit,si faptul ca "Jiji is free" incat m-am simtit indatorat sa o fac si,deh,mi-am omorat o bunica!
Nu vreau sa aduc vorba despre cioban ca mi se face sila de toata povestea.Insa totul mi se pare penibil in mass-media.

OTV este cosul de gunoi al bunului simt,unde morala si-a pierdut valoarea,unde Dan Senzationescu inventeaza victime (da,Elodia este o inventie!),unde homosexualii sunt sprijiniti si li se face reclaa,filmul porno pare ceva nu doar normal ci moral si bun pentru toate varstele,unde Anatolie Ciumac pare ca gasete locul perfect de unde Senzationescu sa difuzeze-tomberonul-(o regizare de prost gust).Intr-un interviu luat de Hrubaru acestui Dan Diaconescu,cel din urma a promis 0TV-izarea Romaniei!
Pare ceva penibil si imposibil.
Surpriza!
Pentru ca din negura se naste Acces Din Rect la Antena1.Aici gasesti fenomene incredibile,de la scroafe epileptice ca Nichita la experimente gresite cum este Fernano de la Caransebes.
Gata,terminam cu mass-media.Un alt subiect care poate defini termenul de Romania-patrie muma este tuningul pe Dacii.Frate,tunning de calitate nu se face pe Loganul din spatele casei cu bidineaua cu ranga si cu un spoiler de Cielo.
Asa mai vezi prin oras,cand se aduna pe la apus de soare,care mai de care care sa mi-l omoare pe simtul estetic!

Intr-un final,un intarziat Paste Fericit!

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Ei au avut sânge


Majearu, Boloni, Lăcătuş şi Balint au acceptat să execute penalty-urile de la Sevilla, după ce unii dintre colegii lor s-au dat "loviţi"

de DAN UDREA

Emeric Ienei îşi aminteşte ce s-a întîmplat în urmă cu aproape 23 de ani de parcă totul s-a derulat ieri. Momentele desfăşurate între finalul celor 120 de minute de prelungi şi seria loviturilor de la 11 metri din finala de la Sevilla sînt rememorate de antrenorul Stelei.

"Cînd am ajuns să facem lista cu executanţii, printre primii la care m-am dus a fost Puiu Iordănescu, doar era mai proaspăt şi avea şi experienţă. M-a refuza categoric. «Dacă ratez, stric munca unei întregi echipe. Nu pot să trag», mi-a zis Puiu. La fel şi Radu II, că nu se simte în stare, că nu ştiu ce...", a povestit Ienei.

"A fost momentul în care Lăcătuş l-a luat pe Balint şi au venit la mine", adaugă tehnicianul ajuns acum la 72 de ani. "Nea Imi, trag eu, trage şi Gabi, ce-o fi o fi, dar să vezi că te facem antrenor mare în seara asta", a strigat Lăcătuş, care alături de Majearu, Boloni şi Balint a executat un penalty. "Fiara" avea atunci doar 22 de ani. Cel de-al 5-lea executant ar fi fost Ilie Bărbulescu.

"Cred că doar pentru că eram un specialist la penalty-uri am rămas pe teren toate cele 120 de minute, altfel aş fi fost primul înlocuit. Am ratat, dar şi Maradona, Platini sau Baggio au ratat un 11 metri"

“Am ratat, dar şi Maradona, Platini sau Baggio au ratat un 11 metri. Norocul meu şi al celorlalţi a fost Duckadam!”
Mihail Majearu, fost mijlocaş Steaua

vineri, 30 ianuarie 2009

EXISTA VIATA PE MARTE

NASA a anuntat saptamana trecuta o descoperire care are toate sansele sa devina una dintre cele mai mari descoperiri ale lumii. In atmosfera planetei Marte a fost detectat metan, un gaz care exista doar acolo unde exista si viata.

Descoperirea remarcabila a echipei de cercetatori a fost explicata prin doua ipoteze. Una din ele ar fi ca existenta metanului pe planeta rosie se datoreaza activitatii vulcanice, dar este putin probabila pentru ca nu au fost descoperiti vulcani activi pe Marte. A doua ipoteza care sa explice existenta gazului metan in atmosfera martiana este una biologica: existenta microorganismelor, care degaja metan.

Dr. Michael Mumma, specialist la NASA, explica: `Metanul este distrus rapid în atmosfera martiana in mai multe feluri, astfel ca descoperirea noastră, de cantitati substantiale de metan, in emisfera nordica a planetei, indica un anumit proces aflat in desfasurare, prin care este degajat gazul`. Cercetatorii au precizat ca exista si procese non-biologice care produc metan cum ar fi oxidarea fierului, insa nu poate fi vorba de asa ceva pe Marte.

`În prezent, nu avem destule informaţii ca să spunem sigur dacă procese biologice sau geologice produc metanul de pe Marte. Dar putem spune că planeta este incă vie, cel puţin în sens geologic.`, au declarat cei de la NASA. `Dacă a existat vreodată viată pe Marte, e rezonabil să credem că metabolismul ei ar fi implicat producerea de metan din dioxidul de carbon din atmosfera martiană`, a declarat directorul Institutului de Astrobiologie NASA, dr. Carl Pilcher. Totusi, exista o doza de suspiciune, caci este posibil ca anumite procese geologice sa fi produs metanul, acum sau cu miliarde de ani in urma.

O alta descoperire fabuloasa sunt urmele de apa de pe planeta Rosie, descoperite acum cateva luni. Asadar, unde exisat apa exista si viata. Speculatiile deja au inceput sa apara, cum ca metanul este degajat de organisme numite metanogeni, care traiesc in apa de sub gheata. Mai mult de atat, acesti microbi ar trebui sa existe si in prezent, caci altfel metanul ar fi disparut. Un ocean de gheata a fost descoperit in apropierea ecuatorului martian, un mediu execelent in care s-ar fi putut dezvolta forme de viata simple.

"Metanul este un produs biologic. Dacă metanul există în atmosfera lui Marte, înseamnă că există o sursă care îl degajă. Iar cea mai evidentă sursă sunt organismele. Asadar, daca gasesti metan în atmosfera, poti să suspectezi că există viată", a declarat profesorul Colin Pillinger,expert britanic.

Sonda Phoenix a adus dovezi ca pe Marte ninge, desi zapada se vaporizeaza inainte sa atinga solul. Mai mult de atat, s-a constatat ca praful martian are aceeasi compozitie ca si apa oceanelor, adaugand inca un indiciu teoriei existentei vietii pe Marte.

Mult mai multe informatii le vom afla dupa anul 2030, cand NASA va trimite astronauti pe Marte si nu doar in misiuni de recunoastere, ci pentru a-si petrece o parte din viata acolo.

49 de motive pentru care e mai bine sa fii barbat

1.- Iti pastrezi buna dispozitie toata luna.
2.- Mecanicii nu te fac prost.
3.- Nu cari peste tot o geanta plina de rahaturi.
4.- Nu esti furat la coafor.
5.- Ti-e perpendicular daca nimeni nu observa noua ta freza.
6.- La interviu pentru un job corpul tau nu conteaza.
7.- Daca esti criticat la munca, nu gindesti ca toti te urasc in secret.
8.- Nici-unu dintre colegii tai n-are capacitatea de a te face sa plingi.
9.- Lenjeria intima te costa 50.000 in loc de 500.000.
10.- Trei perechi de pantofi sunt destui.
11.- Aranjamentele pentru nunta se rezolva singure.
12.- Haine de nunta: 3.000.000 lei in loc de 9.000.000
13.- Iti pastrezi numele de familie toata viata.
14.- In luna de miere sau in vacanta ai nevoie de o singura geanta.
15.- Faci baie si esti gata in10 minute.
16.- Poti umbla in tricou alb prin locuri unde te poti uda.
17.- Tot ce ai pe fata ramine cu aceasi culoare
18.- Nu trebuie sa te razi mai jos de beregata.
19.- Poti lasa patul de la hotel desfacut fara mustrari de constiinta.
20.- Parul carunt si ridurile iti stau bine.
21.- Poti participa la un concurs de ragait fara sa-ti fie rusine.
22.- Poti spune orice fara sa-ti pese ce gindeste lumea.
23.- Poti fii Arbitru, Popa, Presedinte.
24.- Te poti plimba seara cu masina.
25.- Poti uita o aniversare sau sa faci alte greseli, florile vor aranja totul.
26.- Poti sa te asezi cu picioarele desfacute, si ce daca!
27.- Mergi la toaleta singur, nu in pereche sau in grup
28.- Cozile la WC sunt cu 80% mai rare
29.- Nu trebuie sa opresti la urmatorul PECO fiindca "WC-ul e prea murdar"
30.- Poti sa-l admiri pe Bruce Willis, fara sa mori de foame ca sa arati ca el.
31.- Luis Miguel, Ricky Martin, Tom Cruise, Brad Pitt si ceilalti nu fac parte din universul tau; nu sunt decit o mana de poponari.
32.- Nu trebuie sa faci curat in apartament de fiecare data cind vine cineva.
32.- Cunosti cel putin 20 de variante de a deschide o bere.
33.- Poti rationaliza orice fraza cu un simplu "da-o in p... m...!"
34.- Nu trebuie sa monitorizezi viata sexuala a prietenilor tai.
35.- Poti trece in vizita la un prieten fara sa-i duci un cadou.
36.- Convorbirile telefonice cu prietenii tai dureaza mai putin de 60 de secunde.
37.- Daca nu suni un prieten cind ai zis ca o faci, acesta nu va comenta cu alti ca te-ai schimbat.
38.- Poti sa te uiti la TV ore intregi cu un prieten, in liniste, fara sa gandesti : "oare-i suparat pe mine?"
39.- Daca cineva uita sa te invite la un eveniment, continua sa-ti fie prieten.
40.- Daca cineva merge la un chef cu un pulover la fel ca al tau, nu te superi.
41.- Daca ai 34 si esti necasatorit, prietenilor tai nu le pasa;din contra, te felicita.
42.- Prietenilor tai nu le pasa daca ai slabit sau te-ai ingrasat.
43.- Nu-ti pasa daca unii vorbesc in spatele tau.
44.- Nu trebuie sa te multumesti mancand numai resturile de copiii tai.
45.- Poti sa te scarpini intre picioare la orice ora din zi.
46.- Daca-i cald poti sa-ti deschizi camasa fara probleme.
47.- Cu 400 de milioane de spermatozoizi la fiecare "partida", ai putea dubla populatia pamintului ... cel putin teoretic.
48.- Poti fi tata zilnic daca vrei, fara sa trebuiasca sa astepti 9 luni.
49.- Nu te supara ca cel mai bun prieten de al tau are si alti prieteni

miercuri, 28 ianuarie 2009

Un cuvânt

Redusi la tacere de succesiunea unor intamplari lipsite de moralitate si spirit stelist, cuprinsi de o stare vegetativa din care incercam sa iesim, trebuie sa ne oprim un pic.
Ne inclinam. Ne inclinam pentru un moment in fata unui om caruia nu am vrut sa-i aratam respectul si admiratia pentru devotamentul si daruirea cu care a imbracat in cei 8 ani tricoul Stelei.
Un om demn de Steaua 1947.
Oribiti si vanitosi poate, nu am putut trece peste un aspect peste care in mod normal trebuia sa trecem. Apropierea lui fata de un anume personaj ne-a reprimat orice initiativa, meritata si pe deplin indreptatita, de a-i aprecia si multumi cu adevarat pentru tot.

Multumim!

vineri, 23 ianuarie 2009

Ţiganii,paraziţii societaţii

De regulă sunt destul de discret în afirmaţii, fie în discuţii, fie pe net, pentru că aşa ne-a învăţat societatea în care trăim: să ne fie frică de exprimarea propriilor păreri, pentru a apăra drepturile unor gunoaie. De data asta însă e prea de tot.

Ceea ce a făcut jegul ăla de ţigan numit Nicolae Rromulus Mailat în Italia a pus capac. Ca român, la ora actuală mi-ar fi frică să merg în Italia. Şi pe bună dreptate. Voi cum aţi reacţiona dacă ar veni de exemplu acum, ştiu şi eu, chinezii în România şi ar începe să fure, tâlhărească, violeze, ucidă? Nu i-aţi urî pe TOŢI? Ba i-aţi urî, n-aţi mai diferenţia, nu fiţi ipocriţi. Dar dacă victimele ar fi cunoştinţe de-ale voastre, sau mai rău, familie? Mă gândeam eu.

Ţiganii trebuie exterminaţi. Da, TOŢI, să nu ne asumăm riscuri. Unul câte unul sau toţi la un loc, nu mă interesează. Mi se rupe de ea toleranţă şi drepturile omului. Drepturile vin cu RESPONSABILITAŢI. Asta ni s-a zis încă de când am împlinit 18 ani. Odată ce nu-ţi respecţi responsabilităţile îţi pierzi şi drepturile. Ţiganii nu respectă nimic, sunt nişte paraziţi care poluează pe toate căile orice societate în care intră. Ei nu au valori şi nici principii. Ei nu sunt oameni. Singurul lucru care-i diferenţează de animale este că au răutate în ei. De aia ar trebui sa li se revoce drepturile. TOATE.

Mereu se găseşte câte un ţigan mai răsărit să-şi dea cu proasta părere că nu toţi ţiganii sunt hoţi şi criminali. Ei bine, în statistică domnilor ţigani, procentele apropiate de 100% se rotunjesc. Ţiganii cinstiţi se numesc în limbaj statistic "marjă de eroare", şi fie vorba între noi, e o marjă a dracului de mică.

Îmi e ruşine că sunt român. Nu pentru faptele comise de ţigani sau găinari prin străinătate, fapte şi persoane cu care nu mă identific. Îmi este ruşine că românii cinstiţi cu care mă identific nu au făcut nimic să pună punct acestor porcării. Dar când toată lumea e înnebunita doar să facă bani şi mai mulţi bani, nu ai timp să te gândeşti la altceva. Uite de aia îmi e ruşine că sunt român.

Trebuie să nu ne fie ruşine. Atenţie, nu "Nu trebuie să ne fie ruşine". Trebuie să facem ceva să nu ne mai fie ruşine cu naţionalitatea pe care o purtăm. Deşi suntem în secolul XXI şi ar sări americanii de cur în sus, nu contenesc să sper din tot sufletul că jertfa Giovannei Reggiani să nu fi fost în van, şi atat românii cât şi celelalte popoare europene să înceapă să lichideze ţigani. Să se autosesizeze societatea civilă (sau părţi ale ei), să se organizeze în miliţii (în sensul adevărat al cuvântului, nu cel sovietic) şi să-şi facă singuri dreptate. Acest lucru ar fi posibil dacă autorităţile ar închide ochii, cum îi închid la atâtea alte porcării care se întampla în ţara noastră.

Ţiganii trebuie să plătească, şi lor să le fie frică, nu nouă.

Scrisoare deschisa catre Yahoo!

Oke, deci chiar m-am enervat. Având în vedere că acum toată lumea foloseşte Yahoo! Messenger, lista de contacte s-a făcut (cu sau fără voia mea) destul de babană. Problema este că oamenii care vreau să vadă de fiecare dată când sunt online sunt atâta de puţini încât pot să-i număr pe degetele unui ciung. Nici o problemă, specialiştii de la Yahoo! au implementat o şmecherie nemaiîntâlnită care-ţi permite să te ascunzi de anumite persoane sau grupuri de persoane care te calcă pe nervi şi cu care n-ai chef să vorbeşti decât atunci când ai tu chef. Aici intervine în schimb problema: nişte dobitoci onanişti s-au hotărât să dezvolte una bucată software care le arată cretinoizilor menţionaţi mai sus, dacă tu chiar nu eşti online sau dacă doar te ascunzi, astfel încât să-i abordezi doar atunci când ai tu chef, profitor ordinar ce eşti.

Cum au făcut programul respectiv? Simplu, au exploatat codul de proastă calitate a messengerului de la Yahoo!. Aşa că se cere o lecţie fundamentală de programare, dedicată angajaţilor Yahoo! Inc. O voi scrie în engleză, sperând că cineva de la Yahoo! chiar cunoaşte această limbă, şi că zvonul conform căruia toţi angajaţii marilor corporaţii sunt sclavi umanoizi fără păr şi unghii, obţinuţi în laborator cu singurul scop de a crea programe de căcat, urmând a fi serviţi ulterior la KFC sub denumirea de Zinger Menu, va fi dezminţit.

Dear Yahoo! Inc. Employee,
Your messenger software sucks. Thus, you have been awarded this free programming lesson, in order to correct the invisibility issue which has been exploited by the pack of nose-picking wankers who created Buddy Spy.

WRONG:
LoggedIn = TRUE
If Invisible = = TRUE {
Status = "Invisible"
}
Else {
Status = StatusMessage
}

The wanker program uses the LoggedIn variable to check whether the user is actually logged in or not. This makes the "Invisible" variable redundant.

RIGHT:
If Invisible = = TRUE {
Status = "Invisible"
}
Else {
Status = StatusMessage
}
If Status = = "Invisible" {
LoggedIn = FALSE
}

There are easier ways to fix this, but for now this should suffice. To-the-air-port, Yahoo! employee, to-the-air-port.

INSUFICIENTA INFORMATIE


Televiziunea românească. M-am cam săturat de ea. Parcă nu mai trece o lună fără scandaluri de proporţii, dezastre naturale, babe omorîte şi apoi violate în direct la ştirile de la ora 5 de pe ProTv. Şi asta nu ar fi nici o problemă. Dar viteza cu care se desfăşoară evenimentele mă depăşeşte. La câte posturi de televiziune avem, cred că ar fi mai bine să ia fiecare câte un subiect pe rând, astfel încât să nu pierdem finalul unor episoade deosebit de interesante, în favoarea altora, la fel de interesante, al căror final nu-l vom afla din cauza altora, cel puţin la fel de interesante, al căror final... etc. Zilele astea i-au pus sechestru pe avere Ciobanului Luminii, monsieur le Gigi Becali. Habar n-am ce se mai întâmplă cu ăia care l-au împuşcat pe hoţ în cap cu puşca de vânătoare de hoţi prin vile de lux. Dar ştiu că Becali n-are voie să mai vândă nimic. Probabil că nu vom afla finalitatea episodului "Sechestrul Ciobanului Luminii" pentru că se va întâmpla ceva şi mai fabulos care-l va arunca pe cioban din lumina reflectoarelor direct înapoi în umbra stânii lui Dan Diaconescu. Direct.

La rândul său, safari-ul din Primăverii mi-a încurcat puţin planurile, şi acum nu mai ştiu sigur dacă-i sănătos sau nu să mănânc carne de pui. Fiindcă în final nu mai ştiu: este gripă aviară în România, sau era pestă porcină? Sau vaci nebune? Habar n-am, aşa că din motive de siguranţă voi mânca din Azorel, câinele de la bloc, pentru următoarea săptămână. Cu inundaţiile cum mai stăm? Nu ştiu dacă mai e apă ieşită din matcă pe undeva. Oricum, dacă mai e, oamenii din zonele respective trebuie că au branhii şi înotătoare caudale între timp. Ceea ce e cam nasol pentru ei, că vine iarna. Nu-i nimic, pot înota până în ţările calde. Asta dacă nu iau gripă aviară în Deltă, sau nu mor din motive neelucidate ca delfinii de pe malul mării în urmă cu câteva luni. Chiar, au aflat de ce au murit delfinii? Că şi ştirea aia a fost înlocuită urgent... Poate ar trebui să meargă primul ministru să investigheze. Acum mi-am amintit: mai e Tăriceanu prim ministru? Că de când vroia să-şi dea demisia nu l-am mai văzut.

Când mă uit la ştiri parcă mă uit la un film de suspans. Doar că a doua zi nu mai este continuarea primei părţi ci începe un film nou. E la fel de frustrant ca şi când mergi să te pişi la reclame, şi când te întorci filmul s-a terminat. Că veni vorba de reclame, sunt singurele lucruri de la televizor pe care le cunosc. Sunt tot timpul aceleaşi, se transmit de la cap la coadă, şi de suficiente ori ca să le poţi reţine.

Cât de informaţi suntem. Şi de fapt nu ştim nimic concret. Nu-i bai, ne dezvoltă imaginaţia.

Europa FM


Dupa Revolutie, odata cu instaurarea democratiei si a pietei libere, au aparut, ca ciupercile dupa ploaie, posturile de radio private. Cele mai multe fiind in ilegalitate (asa numitele posturi de radio "pirat"), au disparut din varii motive de-a lungul timpului, facand loc posturilor legale locale, sau a "babanilor" cu acoperire nationala.

Ca un post de radio sa fie in legalitate, trebuie in primul rand sa plateasca muzica difuzata, ceea ce face ca majoritatea posturilor legale sa aiba muzica de cacat. Dar nici unul nu se compara cu Europa FM, un post de radio "de milioane de români", aparut in anul 2000.

Nici nu-mi pot inchipui cum penibilii astia au luat amploarea pe care au luat-o.
In primul rand muzica:

In cazul in care nu dispui de un casetofon sau CD player, Europa FM este radioul tau. Nu de alta, dar au in total cam 30-40 de melodii (deci cam 2 CDuri) pe care le difuzeaza la nesfarsit, pana cand ti se face sila si-ti vine sa dai cu radioul de perete. Cam o data la 6 luni dispare discret cate o melodie din repertoriu si apare una noua, de care 100% te vei satura in decurs de maxim o saptamana, fiind difuzata de cel putin 8 ori pe ora.
DJ-ii:

Imi este chiar greu sa-i categorisesc pe dobitocii care pun muzica la Europa FM drept DJ-i. In primul rand n-au habar de muzica. Pocesc numele cantaretilor si a melodiilor mai rau ca Ion Iliescu, americanizand numele nemtesi si românizand pana la refuz pe cele americane/englezesti. Mai sunt totusi si unii mai curajosi, care risca in fiecare zi sa faca o fractura severa de limba, incercand sa pronunte cu un accent englezesc cat mai stalcit anumite nume... dar astia sunt chiar mai penibili decat ceilalti.
Un singur lucru e mai groaznic decat muzica pe care o pun si numele pe care le stalcesc fara mila - comentariile proprii. In cazul in care consideri ca te simti prea bine, n-ai decat sa pornesti un radio, sa cauti Europa FM si sa asculti comentariile DJ-ilor. Cred ca daca as face o vizita la facultatea de filosofie as auzi lucruri mai inteligente. Uneori iti sta mintea in loc din cauza prostiilor borâte de DJ-ii Europa FM, iar alteori gradul acestora de penibilitate atinge cote alarmante care te fac sa-ti dai cu capul de gresie vrând sa te ascunzi ca strutul, numai sa nu-i mai auzi.
Emisiunile:

Din multitudinea emisiunilor de pe Europa FM sunt 2 bune - cea a lui Turcescu si cea a lui Hurezeanu. A lui Turcescu nu e de fapt buna, ci mai degraba amuzanta, avand in vedere ca fiecare idiot care are in posesie un telefon, suna sa-si dea si el cu parerea, de cele mai multe ori evitand subiectul discutiei. Restul emisiunilor (in special cele cu concursuri) sunt niste rebuturi pe masura mintii românilor care ascuta Europa FM.
Stirile:

Stirile sunt de regula chiar bune. Dar asta nu e suficient.

Concluziile nu-si au rostul, le poate trage singur fiecare. Iar daca nu esti de acord, te sfatuiesc sa asculti cateva ore Europa FM.

Manelişti

Ce pot spune? Sunt "speechless". Aceste defecatii orale nu se pot apropia nici macar de zona in care o vibratie a unui instrument de muzica se aude. Problema cu Romania de azi este ca masele decid, iar cum marele mase sunt idioti, ceilalti cu IQ-ul peste maimuta sunt obligati sa asculte acest puroi auditiv. Cineva spunea sa nu-i judecam pe altii dupa muzica pe care o asculta. E usor de zis dar cand nu poti dormi din cauza unui "BAIRAM" (cuvantul asta imi produce greata) e destul de greu sa te gandesti la altceva decat capul vecinului/vecinei intr-o sulita. Nici un om n-ar trebui torturat in acest hal, dar sa asculti de 14000 X n+1 ori "EU SUNT MARE GAGICAR" este prea mult pentru oricine, jur.


Daca generatia trecuta a fost denumita "Generatia de aur", atunci cu siguranta noi suntem "Generatia de ???". Nici nu-mi vine in cap un metal atat de nesemnificativ si de insultator precum generatia actuala. Ar trebui ca Mendeleev sa creeze un alt tabel pentru a numi generatia noastra. Ma gandesc cu teroare ca generatia asta va fi generatia cu care eu va trebui sa fac afaceri in viitor, ma voi intanli cu acesti oameni zilnic, la mese si conferinte. Oare cum voi putea eu sa port o discutie, despre viitorul unei firme sau despre valori morale, cu un om care are inteligenta unui pantof? Cum te adresezi unei persoane care spune si citez din comentariile celuilalt articol "celor de acolo (americanilor) sa asculte si le PLACE LA TOATA LUMEA"? Cat despre muzica in sine... subiectul este prea larg si cu o esenta prea fina pentru urechile celor care se coboara atat de jos incat sa asculte manele (pana si acest cuvant ma scarbeste), subiectul este arhaic, vetust si maret. Ce s-a intamplat cu zilele in care se ascultau genuri de muzica, de acum moarte, superbe? Jazz-ul este fascinant si daca acesta nu prinde Rock-ul clasic, de ce nu si muzica simfonica? Stiu ca nu e pe toate gusturile dar asta nu inseamna ca nu merita a fi precizata. Bach, Mozart, Handel si altii...

Imaginea rockului e stricata in zilele noastre de cei de prin curtile liceelor cu tricouri multicolore cu poze cu Marilyn Manson si alti ratati. Nu sunt impotriva liberei exprimari, dar putina discretie nu strica. Manelele sunt un izvor neincetata de dezvlotare a inculturii romane, ca si alte genuri de muzica cantate de trupe cum sunt Andre sau alte tampenii de genul asta.

Cu ceva timp in urma i-a fost luat un interviu lui Adi copilu minune de catre BBC, in care el era prezentat ca "Un cantaret al muzici traditionale romanesti". Noroc ca nu aveam ceva aproape, ca altfel imi trebuia alt televizor. Cum e posibil asa ceva? BORATURA aia sa ne reprezinte pe noi in EU? Cu o muzica de tot cacatul? Cantecele noastre traditionale sunt aparte si cu o frumusete proprie si unica in lume... Cum sa fie confundate cu asa ceva? Este INUMAN ceea ce se intampla si impotriva legilor naturii! Nu vi se pare trist ca generatia asta si-a facut alegerile inainte de a experimenta tot ceea ce inseamna muzica, sau macar aproape tot? Imi inchei pledoaria mea prea lunga si daca nu v-ati plictisit cititnd pana acum, va voi multumi.

CUM SA TE IMBOGATESTI RAPID

Nu mică mi-a fost mirarea când, verificând statisticile site-ului am observat că multă lume vine aici căutând să se îmbogăţească. Toţi vor să facă bani pe net cât mai uşor, sigur, rapid şi mai mult sau mai puţin legal, asta nu prea mai contează. Ceea ce a dus la stupefierea mea a fost faptul că românii vor să se îmbogăţească. Nu ştiu de ce, dar în mintea mea toţi românii trebuie să fi fost cel puţin la fel de bogaţi ca şi mine, având un iaht propriu acostat în Marsilia şi un număr de 3 servitoare exagerat de sexy care să facă totul de la a te scărpina în ureche până la a-ţi calcula taxele, oricând li se cere. Acestea fiind spuse, vă voi împărtăşi câteva feluri de a vă îmbogăţi mult şi rapid.

Înainte de a începe, pentru a nu crea confuzie, vreau să vă anunţ că nu trebuie să aveţi prea multă minte pentru a vă îmbogăţi. Exemple sunt la tot pasul.

Metoda 1: Fă-te politician

Indiferent dacă eşti bărbat sau femeie, politica îţi va aduce bani. Cel mai important lucru în politică este să nu ai principii, nici măcar nu contează în ce partid te înscrii atâta vreme cât e mare. Dacă te înscrii în PIN de exemplu, ai dat chix de la început. Cei doi membri care constituie partidul, Cozmin şi Lavinia, deşi nu au principii, şi deci respectă prima regulă a acestei metode de îmbogăţire, nu s-au îmbogăţit din politică. Trebuie să fii undeva într-o turmă, unde o mână o spală pe cealaltă şi să fie cât mai multe mâini ca să se piardă urma banilor. Că decât ca o mână a lui Cozmin Guşă să ţi-o spele pe a ta, care la rându-i s-o spele pe cea a Laviniei Şandru, mai bine te speli singur, acasă, şi să ieşi şi mai curat. Nu-ţi face griji dacă nu nimereşti partidul potrivit din prima, traseismul politic este încă legal iar tu, dacă ai respectat regula 1, nu ai principii şi deci nici probleme de ordin moral.

Intri în partid, îţi faci nasul puţin maro, îi calci pe cei mai slabi în picioare, şi voilà - ai devenit un fel de Adrian Năstase. Dacă eşti la fel de şmecher ca el, te mai şi însori cu vreo fiică de comunist bogat şi te-ai scos. Iahtul îl poţi acosta lângă al meu, în Marsilia, că mai e un pic de loc.

Metoda 2: Fă-te muzicant

Trendurile vin şi pleacă dar muzica rămâne. Faima şi banii vor fi ale tale dacă te apuci de cântat.

În primul rând trebuie să-ţi alegi genul pe care vrei să te profilezi. Indicat ar fi să nu fie manele, care deşi îţi vor aduce bani de la prostime, îţi vor transfera şi imaginea fanilor asupra ta, ceea ce poate fi destul de neplăcut. Degeaba ai bani dacă nu eşti primit în cercurile selecte pentru că toată lumea te priveşte ca pe un ţigan prost cu 2 clase în plus faţă de tren.

Alege deci unul din celelalte genuri muzicale, dar nu-ţi sparge capul. Nu trebuie neapărat să-ţi placă sau să te identifici cu el, important este să se vândă. Dacă nu se mai vinde, schimbăm look-ul, schimbăm genul, eventual ne facem trupă sau respectiv părăsim trupa şi ne apucăm de proiecte solo, şi se va vinde din nou.

De asemenea nu trebuie să ai voce. Ăsta este unul din motivele principale pentru care mulţi nu se apucă de cântat. Nimic nu poate fi însă mai eronat, dat fiind faptul că o mare majoritate a cântăreţilor mioritici nu are voce nici cât o mâţă răguşită. Un computer care să proceseze vocea şi playback în concerte, eventual un comision la Moga, şi în 2 ani ai elicopterul la scară.

Metoda 3: Prinţ şi cerşetor

Găseşte pe cineva bogat care să semene puţin cu tine. Acest lucru e mai complicat pentru femei, deoarece cei mai bogaţi din România sunt bărbaţii, dar nu trebuie să vă descurajaţi fetelor! Nu trebuie neapărat să ai bani de iaht, merge şi o vilă la Sinaia. Not!

Dacă eşti bărbat şi nu găseşti pe nimeni căruia să-i semeni nu-i sfârşitul lumii. Poţi oricând să-ţi laşi mustaţă şi vei arăta ca Ion Ţiriac. Dacă eşti mic, îţi oxigenezi părul până la albire şi poţi să treci drept Irinel. Dacă eşti prost şi ai bărbia ca un cur, Becal scrie pe tine. Dacă nimeni nu-l recunoaşte pe Clark Kent ca fiind Superman, nici la tine nu se va simţi diferenţa.

Odată ce semeni cu un bogătaş trebuie să ajungi cumva în acelaşi loc cu el, de exemplu la o Gală de binefacere. Aştepţi momentul ca Ţiriac să meargă la privată să prizeze ceva, îi dai în cap, îi iei hainele, şi te întorci nonşalant în public. Nimeni nu va observa diferenţa, iar tu vei fi instantaneu fericitul posesor al unei averi estimate de 1,1 miliarde de dolari, clasându-te pe locul 840 în topul celor mai bogate persoane lume conform Forbes. Adică cu doar 34 de locuri sub mine. Tot ceea ce trebuie să faci de acum încolo este să păstrezi mustaţa şi s-o îngrijeşti ca şi când ar fi copilul tău.

Metoda 4: Inventează ceva

Asta este cea mai simplă metodă de îmbogăţire atâta vreme cât inventezi ceva util şi inovator. Nu te stresa cu prostii gen maşini cu consum mic de combustibil sau alte asemenea copilării, că nici pe Iustin Capră nu l-au îmbogăţit. Trebuie ceva cu adevărat inovator, cum fac japonezii. De exemplu ai putea breveta nişte arme de jucărie cu muniţie reală care să rezolve problema suprapopulării în timp ce curăţă şi bagajul genetic conform conceptului de supravieţuire a celor mai puternici.

Metoda 5: Fă-te blogger

Toată lumea are blog, şi este dovedit faptul că bloggerii sunt cei mai bogaţi şi deştepţi oameni de pe planetă. Google Adsense le aduce zeci de mii de dolari pe lună şi gagicile cele mai sexy le sunt la picioare. Dacă nu mă crezi pe cuvânt, uită-te prin blegosfera românească.

Cam astea ar fi metodele cele mai la îndemână de îmbogăţire. Nu cumva să uiţi odată ce te-ai îmbogăţit că banul la ban trage. Cum ai scos primul miliard, pune mâna şi investeşte într-un Caritas, ceva, acolo, sau într-o schemă piramidală. Succes garantat.

joi, 22 ianuarie 2009

Ori tunăm frumos,ori ne supărăm,frate!(TUNNING)

Unele păcate se spala foarte greu,pentru că deranjează prea multă lume.O maşină tunată prost e ca o băşină trasă în lift,e prea târziu să o scoţi din circulaţie,plus că deja au simţit-o toţi.Şi culmea tupeului e să te mai şi mândreşti cu ea,să spui tuturor că tu ai făcut-o şi că o să ma faci şi altele,pentru că mai ai câteva idei şo ai început sa te pricepi.Şi ţi-ai atins scopul,băşina nu a trecut neobservată,că n-ai cum dracu' să nu o observi.Doar că efectul e de muci în fasole,copiii îşi blestemă părinţii că i-au născut într-o lume aşa de urîtă şi sute sute de prânzuri se grşăbesc să iasă din stomac mai repede decât au fost înghiţite.Iar astea sunt într-adevăr păcate foarte greu de spălat!

duminică, 11 ianuarie 2009

Balada sadica

Afara-i frig si e innorat
Si mama arde-n soba
De lustra-i tata spanzurat
Iar eu ma tai cu lama.

Pe jos stau fratii mei intinsi
Sunt morti de-o saptamana
In putrefactie au intrat
Si nimeni nu-i aduna.

Si sora mea cu ochiu scos
Se zbate intr-o lada
Alt frate e intins pe jos
Si-n spate are-o spada.

Nevasta mea atarna greu
De-o craca in gradina
Si-o cioara-i ciuguleste fin
Din inima si splina.

In frigider in pungi de-un kil
Sta congelat bunicu`
Iar din bunica a mai ramas
Un deget si buricu`.

Unchiu Matei sta in extaz
Cu ochii la valiza
Cu un picior in aragaz
Si degetele-n priza.

Copiii mei au inghetat
Cu gatul rupt in doua
Privind cu ochii lor sticlosi
Macelul din ograda.

I speak engleza

I love you domnisoara
Si sunt very mahnit
Caci when i speak engleza
You razi necontenit.

I know esti englezoaica
But it isn't important
Amorul meu for tine
Is very palpitant.

I can't to sleep azi-noapte
Si-am stat sa learn ceva
From cartea de engleza
Sa-ti tell iubirea mea

Ah, ar fi atat de bine
But you see nu-i chiar asa
Caci eu speak what i can spune,
Dar mai zi si tu ceva.

Te-ai gasit sa ma-ntelegi!
Vad ca dear te iubesc
Understand i love you draga
Cum naiba sa-ti mai vorbesc?

You are totul pentru mine
And i want sa ne iubim
Dar it's difficult vezi bine
Caci we nu ne potrivim.

Nu e clar sa-ncep mai bine
Uite Shakespeare, Juliette
Eu Romeo love pe tine
Vrei ceva si mai concret!

Concret i can't know mai bine
And i speak ca un nauc
Si i'm sorry langa tine
Intru in the balamuc!!!

Luceafarul

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Pe la newsgroupuri romanesti
Poate o draga fata.


Iara de trista ce era
Caci nu avea pereche
Un kil de tuica-si cumpara
Pe zi ca sa se-mbete.


Si imbatindu-se vedea
Cum St. Basil apare
Cu calul sau alb ca de nea
Cu ochelari de soare


Il vede azi, il vede mini
Astfel dorinta-i gata
El iar postat de saptamini
II cade draga fata.


"Cobori in jos Basil cel Sfint
Plutind usor cu calul
Pe tine te vreau cel mai mult
Da-mi place s-animalul."


Basil atuncea a pornit
La seful lui cel mare
Ca sa-i aprobe in sfirsit
Elenei o chemare.


Dar nu avu prea mult succes
Ca seful lui urla
"La proasta aia de pe Net
Chemare nu se da.


Si pentru cine vrei sa mori ?
Ia uita-te de-aproape
Ori nu ti-am spus de-atitea ori
Sa nu te legi de moarte?"

....................................

In locul lui menit din Rai
St. Basil se intoarse
Dar, dupa ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.

........................................

In vremea asta pe pamint
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca


Si era mic si zgribulit
Cu inclinari spre moarte
Inca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.


Cind gitul lui se-ntinse-ncet
Un bob de griu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si isi facu o cruce.


Si-i zise-ncet
"Inca de mic te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine


Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.


Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Cind ea un brat pe git i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.


Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou in Romania.


Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea timpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adinca.


Pe St. Basil il vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stirneste imediat
Siroaie de sudoare.


Si-l cheama-adinc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e inca somnoros
Si nu mai ia aminte.


Si-ntr-un tirziu raspunde scurt
Rinjind ca animalul
"Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?"

Diferentele intre birou si puscarie

1. La puscarie stai mai tot timpul intr-o camera 8x10. La birou stai mai tot timpul intr-o camera 6x8.
2. La puscarie ai trei mese pe zi. La birou ai o gustare pe care o mai si platesti.
3. La puscarie ai timp sa meditezi la viaţa ta. La birou nu ai timp cand lucrezi de chestii atat de profunde.
4. La puscarie un gardian deschide si inchide usile dupa tine. La birou trebuie sa fi atent cu cheile cand vii si pleci.
5. La puscarie poti sa te uiti la televizor. La birou te-ai ars daca te prinde seful facand asta.
6. La puscarie iti acorda vizite pentru familie si prieteni. La birou nu apuci sa suni familia si prietenii.
7. La puscarie intretinerea o plateste statul si nu trebuie sa lucrezi. La birou, dupa ce muncesti, din banii pe care ti-i dau deduci toate taxele si ce mai ramane?

Reguli pentru folosirea celularului

Este foarte la moda in ziua de azi. Te afli in tren, intr-un local, in mijlocul unei discutii, pe strada sau pur si simplu incerci sa ai putina liniste, te deranjeaza un tarait foarte enervant care vine de la un aparat foarte mic. Este CELULARUL!!! Hai sa punem putina benzina pe foc cu urmatoarele reguli pentru folosirea corecta a celularului:

* Daca nu ai inca un celular, poti castiga in importanta cumparandu-ti unul. Numarul succeselor in viata ta va creste fara indoiala.

* Daca te asezi la o masa intr-un loc public, nu uita celularul in geanta sau in buzunar! Pune-l intotdeauna pe masa la vedere! Asa poti sa-ti castigi mai mult respect.

* Vorbeste la celular intotdeauna clar, tare si raspicat! Cei dimprejur au si ei dreptul sa auda ceea ce se discuta.

* Daca modelul celularului iti permite, alege pentru soneria acestuia un ton care suna cat mai colorat. Astfel te poti face mai bine si mai repede remarcat.

* Daca auzi un tarait in apropiere nu te lasa intimidat de faptul ca ar putea sa fie celularul altuia! Pune mana imediat pe celularul tau sa vezi daca tu esti persoana sunata! Arata astfel ca si tu ai celular.

* Daca celularul suna in timp ce esti singur poti linistit sa-l ignori. Ar fi pierdere de timp sa raspunzi. Atata timp cat nu te vede nimeni nu poti arata cat esti de important.

* Ia masuri sa folosesti intotdeauna incaperi adecvate pentru ca partenerul de discutii sa aibe o auditie foarte buna! De exemplu: muzee, biserici, biblioteci, sali de asteptare, sali de spital...

* Daca din intamplare te afli in avion nu baga de seama stewardesele care iti recomanda sa nu folosesti celularul! Aceste femei sunt doar invidioase pentru ca nu isi pot permite si ele un celular.

* O alta superstitie: telefonatul in timp ce conduci automobilul aduce nenoroc. Nu e adevarat! Iti poti antrena astfel distributia atentiei si miscarilor asupra mai multor lucruri. Un pic de indemanare nu poate dauna nimanui.

* Poarta celularul de preferinta la cingatoare! Husa e de preferat sa aibe culori vii care sar in ochi. Cel mai bine neon.

* Daca te deplasezi si ai intr-o mana o geanta diplomat poti contabalansa greutatea acesteia purtand celularul, ca o bratara, la incheietura mainii celelalte.

* Inainte de a raspunde la telefoane spune cu voce tare: "La dracu! nici aici nu pot sa am liniste!" sau pentru putina schimbare: "Incapabilii! Nu sunt in stare sa ia nici o hotarare fara MINE"

* Nu te lasa intimidat de faptul ca cei din jur afla multe lucruri despre viata ta intima in timp ce vorbesti la celular. Asta e la moda. Un bun exemplu in acest sens sunt cifrele mari de telespectatori la talkshow-uri.

* Daca ai o intalnire importanta (de afaceri, sau chiar cu o femeie) vorbeste cu cineva sa te sune in acest timp la celular sau programeaza aparatul sa sune la ora respectiva. Intalnirea va avea astfel succesul scontat.

* Cand esti singur poti sa iti deactivezi celularul. Telefoanele care le-ai primit in acest timp poti sa le asculti in timp ce te aflii în societate.

Definiţii realiste

Ambasador - Spion sigur si onorabil
Sarutare - O cerere adresata catului de sus ca sa stii daca
cel din mijloc e liber
Palma - O donatie intre vii
Fidelitate - O grozava mancarime cu interzicere de a te scarpina
Bis - Un cuvant care nu mai are nici un sens pentru barbatii
care au trecut de 50 de ani
A admira - Un mijloc comod de a lasa sa se creada ca ai inteles
Altruism - Arta de a te servi de altii avand aerul ca le vrei
binele
Dragostea - E ca ciupercile: nu stii daca e buna sau rea decat
dupa ce e prea tarziu
Entuziasm - Nu poti sa te abtii de la prostii
Expert - Cel care stie din ce in ce mai multe despre din ce in
ce mai putine lucruri
Fricos - Om ce gandeste cu picioarele in caz de pericol
Glorie - A fi cunoscut de cei pe care nu vrei sa-i cunosti
Oglinda - E bine s-o consultam fiind capabila sa reflecteze

Sunt obosit

SUNT OBOSIT ... INTR-ADEVAR SUNT OBOSIT

De citiva ani dau vina pe suparari, lipsa de vitamine, poluare,
dieta si o multime de boli care te fac sa te miri ca viata mai
merita traita. Dar acum am descoperit ca nu astea sunt motivele.

Sunt obosit pentru ca muncesc prea mult.

Populatia tarii este de 23.228.587 de oameni,
din care 7.859.889 sunt pensionari.
Mai ramin 15.368.698 care sa munceasca.
In scoli sunt 4.813.999.
Mai ramin 10.554.699 care sa munceasca.
2.674.917 sunt someri, iar 5.001.003 lucreaza in
administratia de stat.
Mai ramin 2.878.769 care sa munceasca.
1.758.832 sunt in armata.
Mai ramin 1.120.437 care sa munceasca.
374.952 sunt in puscarii, 425.687 in spitale, iar 320.156 lucreaza
in administratiile locale.

Mai raman 2 (doi) oameni care sa munceasca.

TU si EU.

Iar TU STAI si citesti chestia asta.

NICI NU MA MAI MIR CA SUNT ASA DE OBOSIT!

duminică, 4 ianuarie 2009

Helmuth Duckadam

Originea

Tatăl său, Josef Duckadam, este de loc din Şagu German, judeţul Arad. Mama sa, Elisabeth Kálmán, este originară din Semlac, care este şi locul naşterii lui Helmut Duckadam. În timpul copilăriei a fost educat în special de bunica sa maternă, Elisabeth Kálmán (născută Schmidt).

Cariera sportivă

A debutat ca portar la Constructorul Arad, în Divizia C, în anul 1977. Un an mai târziu este transferat de UTA, unde debutează în Divizia A (17 septembrie 1978, CS Târgovişte - UTA 2-0).

După 4 sezoane la gruparea arădeană, este transferat la Steaua Bucureşti, unde se impune treptat ca titular. Este supranumit "Eroul de la Sevilla", dupa ce în finala Cupei Campionilor Europeni cu FC Barcelona apără toate cele patru lovituri de departajare, executate de Alesanco, Pedrazza, Alonso şi Marcos, având o contribuţie enormă la câştigarea trofeului de către Steaua Bucureşti. Performanţa reuşită de Helmuth Duckadam pe stadionul "Sanchez Pizjuan" din Sevilla este înscrisă în celebra Carte a Recordurilor.

Din păcate, în acelaşi sezon în care reuşeşte cea mai bună performanţă a unei echipe româneşti, o accidentare la braţ îl scoate definitiv din fotbalul de performanţă la numai 27 de ani. La 3 ani de la finala de la Sevilla, în anul 1989, Duckadam se reîntoarce pe teren, pentru ultimele două sezoane, la divizionara B Vagonul Arad.

În anul 2004, devine membru al Partidului Noua Generaţie, fiind ales ca vicepreşedinte al PNG şi preşedinte al filialei judeţene Arad.

Marius Lăcătuş

Marius Lăcătuş
Marius Lăcătuş Fişier:Mariuslacatusantrenor.JPG
Date personale
Nume şi prenume Marius Mihai Lăcătuş
Data naşterii 5 aprilie 1964
Locul naşterii Braşov, România
Poreclă Fiara
Post Atacant
Cluburi de juniori
1977-1981 FC Braşov
Cluburi de seniori
Anii Clubul Apariţii (goluri)
1981–1983FC Braşov 045 0(5)
1983–1989 Steaua Bucuresti 200 (59)
1990–1991 ACF Fiorentina 021 0 (3)
1991–1993 Real Oviedo 157 (39)
1993–2000Steaua Bucureşti 012 0 (0)
2000-FC Naţional Bucureşti 012 0 (0)

Naţionala
1984–1998 România 084 (13)
Marius Mihai Lăcătuş (n. 5 aprilie 1964, Braşov) este un fost fotbalist român, care a evoluat cea mai mare parte a carierei la formaţia Steaua Bucureşti. Din 28 octombrie 2007 până în 21 octombrie 2008 a antrenat formaţia FC Steaua Bucureşti.

Biografie

Marius Lăcătuş s-a născut pe 5 aprilie 1964, la Braşov, unde avea să debuteze, la numai 13 ani, pentru Steagul Roşu. Anul 1983 a fost cel în care „Fiara” a păşit pentru prima oară în Ghencea, unde a cunoscut cele mai mari satisfacţii din carieră.

A câştigat de 10 ori campionatul naţional cu Steaua (1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998), 7 Cupe ale României (în anii 1985, 1987, 1988, 1989, 1996, 1997, 1999), o Cupă a Campionilor Europeni (1986) şi Supercupa Europei (1987) fiind singurul jucător român cu o asemenea performanţă. Cel mai important gol din întreaga sa carieră de jucător rămâne cel marcat în poarta catalanilor de la FC Barcelona, pe data de 7 mai 1986, când Steaua obţinea cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc: câştigarea Cupei Campionilor Europeni. Lăcătuş a jucat la clubul Steaua din 1983, de la vârsta de numai 19 ani. Între anii 1990 şi 1993 a plecat în străinatate, evoluând în Italia, la AC Fiorentina, apoi în Spania, la Real Oviedo, făcând o pauză de 3 ani. După câţiva ani a revenit la Steaua, încheindu-şi activitatea de fotbalist la FC Naţional Bucureşti în 2000. A rămas un simbol al Stelei, fiind personajul cel mai iubit de suporterii acestei echipe.

De-a lungul timpului, a evoluat în 414 meciuri din Divizia A şi a marcat 103 goluri, în timp ce în Cupele Europene a jucat cu Steaua în 72 de meciuri şi a înscris de 17 ori. La nivelul echipei naţionale, noul antrenor al Stelei a evoluat în 84 de partide (13 goluri) şi a participat la Campionatele Mondiale din 1990 şi 1998, precum şi la Campionatul European din 1996.

Cariera de tehnician a lui Marius Lăcătuş a început la FC Naţional, unde a fost antrenor-jucător, după care a fost secundul lui Mihai Stoichiţă la selecţionata statului Panama. După întoarcerea în România, a ocupat funcţia de antrenor principal la FC Braşov, Oţelul Galaţi, Inter Gaz Bucureşti şi UTA Arad, pe care a pregătit-o între iulie 2006 şi octombrie 2007.Acum antreneaya clubul sportiv unde inima i+a fost mereu,Steaau Bucureşti. A dat peste 100 de goluri pentru formaţia FC Steaua Bucuresti.

ULTRAŞI,NU HULIGANI

¤Suntem probabil singurele elemente active ale unei societăţi care ne obliga să trăim după cum ne dictează alţii!
¤NU vom accepta niciodată să ni se închidă gura în mod forţat!
¤NU îmbrăţişăm violenţa gratuită,dar suntem obligaţi în dese rînduri să răspundem cu violenţă la abuzurile de orice fel!
¤NU avem nevoie de publicitate şi tot ce facem facem din pasiune!
¤NU acceptăm să ne transforme nimeni fotbalul într-un joc al burghezilor
¤Am fost in dese rânduri BATJOCORIŢI de cei care poartă uniformă şi au ca rol ordinea şi disciplina.NU putem accepta asta la nesfârşit!
¤Pentru noi stilul ultra este un mod de viaţă,nu un prilej de a ne aduna şi ieşi pe străzi pentru a vandaliza tot ce ne iese în cale.
¤Deşi suntem consideraţi infractori şi oameni din suburbia societăţii,majoritatea dintre noi avem studii superioare,profesii şi locuri de muncă superioare!

PENTRU CEI CARE INCA NU AU INTELES

Suporterul nu este huliganul derbedeu pus pe scandal si infractiuni.
Suporterul este acel membru al societatii, consumator de sport (fotbal, de cele mai multe ori), care face multe sacrificii pentru a-si sustine echipa.
In orice zi de meci, fie ea luni, marti, duminica, Craciun sau ziua mamei, suporterul isi lasa familia, isi lasa nevasta, copilul sau chiar mama bolnava. El isi cheltuie banii, pleaca de la examen sau de la cel mai important curs; pleaca de la serviciu ori se cearta cu seful doar pentru ca e acea zi din saptamana in care simte viata altfel. Acea zi din saptamana nu intarzie niciodata, vine…, e acolo mereu pentru el si nu e niciodata la fel.

De ce face suporterul aceste sacrificii (si poate multe altele)?…
Fie din dragoste pentru culorile si emblema clubului sau preferat, fie din cauza atasamentului fata de echipa favorita, fie chiar din cauza faptului ca atmosfera de pe stadion e cel mai placut si mai putin nociv drog.
Din pacate insa ,,a fi suporter’’ a devenit o moda si multi se inroleaza doar din aceasta cauza ,,nobila’’. Unii considera acest lucru ca fiind ceva cool, iar a nu adera la fenomen poate fi ceva miselesc.

Indiferent de motiv, adevaratii suporteri se stiu. Sunt cei care nu au nevoie sa vorbeasca. Ei traiesc prin fapte. Ei fac spectacolul din tribune, chiar daca pe teren e sau nu spectacol. Ei muncesc la aranjarea cartoanelor sau la vopsitul panzelor interminabile. Ei pierd zile si nopti pentru a-si sustine echipa in celalalt capat al tarii sau chiar peste hotare. Ei transforma cantecele de la radio in cantece pentru sustinere a echipei. Ei dau culoare sportului prin steagurile si fularele lor, prin tortele interzise dar inofensive si frumos colorate (care rare ori au produs vatamari usoare).

Si ce-si doreste acest suporter care isi sustine echipa pe ploaie, pe ger, pe canicula sau pe orice vreme?
Bineinteles: Victoria!
Si daca n-o primeste?
Inapoi acasa si saptamana urmatoare o ia de la capat. Pentru el dragostea nu moare la prima infrangere, nu moare nici la a 19-ea si nu moare nici in ultima liga. Chiar si atunci cand echipa se desfiinteaza el continua s-o iubeasca. Isi strange semenii si face tot posibilul sa o readuca la viata.
El nu tolereaza insa la nesfarsit indolenta din teren. Dezamagirea si bataia de joc din partea celui incurajat este, pe buna dreptate, contestata atunci cand se iveste ocazia. Unul ofera mult si astepta… nu foarte mult, iar celalalt traieste de pe urma lui si nu ofera nici macar respect?
Suporterul nu e mercenar. Iubirea lui neconditionata nu-si schimba culoarea pentru contracte colosale asa cum o fac in ultima vreme cei care ,,isi dau viata pe teren’’.
Dupa caz, protestul din partea suporterului poate recurge chiar la violenta, iar asta datorita faptului ca se simte singurul in stare sa ia masuri, si nu sa stea cu mainile in san precum cei care permit aceasta ipocrizie.

Acest suporter nu doreste sa-si pateze sentimentele adevarate si puternice cu mizeria care s-a format de-a lungul timpului in sport. El vrea sa fie lasat sa se manisfeste, sa creeze spectacolul asa cum stie el, sa se exprime liber si sa fie supus doar lui insusi. Nu vrea sa fie ingradit, limitat sau constrans de nici un factor dinauntrul sau din afara fenomenului. El isi cunoaste drepturile si nu vrea sa devina victima abuzurilor si exceselor de zel.

Chiar daca este vulcanic sau mai temparat, revolutinoar sau elitist, suporterul nu se lasa calcat in picioare doar pentru ca manifestarile lui deranjeaza anumite personalitati educate de la loja. El lupta de fiecare data cand este nevoie, chiar si in afara stadionului. Lupta impotriva nedreptatii si mocirlei in care este atras inevitabil, fara voia lui.
Este acuzat tot timpul pentru ca provoaca incidente si creeaza haos atunci cand se intalneste cu alt suporter care-i impartareste sentimentele, dar nu si emblema din piept. Poate intr-adevar, ar trebui sa accepte sa-i fie calcat teritoriul, sa-l intampine pe celalalt cu aplauze si flori. Ar fi frumos, dar este utopic.
De ce?
Din cauza realitatii.
Faptul ca i s-au interzis incidentele, pentru el este un motiv in plus, o noua provocare pentru a-si pregati ofensiva.
Cine i-a interzis lui sa nu mai faca parte din conflictele din lumea sportului?
Conducatorii si organizatorii competitiilor?
Si ce exemplu dau ei?
Ce exemplu dau conducatorii tarilor in care se desfasoara respectivul sport?
Ce exemplu dau conducatorii lumii?
Stanga se bata si se injura cu dreapta, si asta in public si sub ochii lumii. Stanga se aliaza cu dreapta sa-l atace partea centrala deoarece nu e nici stanga, nici dreapta… si o iau de la capat.
Acesti conducatori educati si civilizati vor sa impuna educatie si civilizatie?
Da… dar nu pot din cauza derbedeilor de pe stadioane. Suporterii sunt vinovatii. In curand or sa se organizeze proteste de genul ,,vrem suporteri… straini!’’.
Si iata deci pe scurt, pentru cine inca nu a inteles, ce inseamna sa fii suporter. Iar cei care tot nu inteleg si continua sa vada doar partea satanica din acesti huligani nenorociti, sa se ridice din fotoliu, sa pastreze punga de seminte pentru filmul de actiune si sa ia parte la spectacolul de pe stadion.
Iar pentru cei care sunt alaturi de echipa favorita si abia stiu cum arata pe ecranul televizorului… Cinste voua !!!

sursa:http://www.romanianultras.net/wordpress/pentru-cei-care-inca-nu-au-inteles%E2%80%A6.html#more-2570